REZULTAT ACŢIUNE ÎN INSTANŢĂ
16.11.2010
La 16.11.2010, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în dosarul nr.7274/2/2010, de cerere a A.N.C.M.R.R. de suspendare a H.G. nr. 735/2010.
Minuta înscrisă în Condica de pronunţări a Curţii de Apel Bucureşti, are următorul conţinut :
1.
Respinge excepţiile invocate de Guvernul României ;
2.
Respinge cererea de intervenţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor în sprijinul Guvernului ;
3.
Respinge cererea de suspendare a H.G.735/2010 ca rămasă fără obiect.
Referitor la punctul 3, din « minuta » de mai sus, instanţa a stabilit că deja H.G.735/2010 este suspendată printr-o hotărâre luată de către altă Curte de Apel (vezi cazul Cluj), şi , ca urmare, nu a mai existat obiectul pentru care ne-am judecat.
A.N.C.M.R.R. aşteaptă să primească Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, motivată, pentru a lua măsurile ce se impun.
Secretar general
Gl.bg.(r)Radu-Şerban DAN
miercuri, 17 noiembrie 2010
marți, 9 noiembrie 2010
Intrebari pentru ministrul apararii
ARTICOLUL A FOST SCRIS DE GL. PALADE FOST LOCTIITOR AL DIA SI COLEG CU GABI OPREA IN SERIA A SASEA DE LA CNAp
Citesc suita de acte normative destinate desfiinţării pensiilor militare de stat, cu încăpăţânarea şi stăruinţa omului care vrea să înţeleagă. Recitesc, cu disperarea celui ce doreşte să priceapă sensul, Legea 119/2010, Hotărârea de Guvern 735/2010 şi Ordinul Ministrului Apărării 101/2010. Actele prin care se stabileşte, în mod concret, modul în care va decurge deposedarea de drepturi indubitabil legale a sute de mii de foşti militari. Citesc şi recitesc…
Şi de fiecare dată, constat, că în spatele cuvintelor şi frazelor, ordonate pe articole şi aliniate, se află scopuri meşteşugit ascunse. Ies la iveală interese obscure care, la rândul lor, generează o mulţime de întrebări în mintea pensionarilor militari. Chiar şi a acelora dintre ei care, încrezători în vorbele sforăitoare ale guvernanţilor, sunt dispuşi să accepte sacrificarea liniştii bătrâneţii, inclusiv perspectiva sărăcirii extreme ”pentru un viitor luminos” .
Dar, gata de sacrificiu, aceşti bătrâni vor să înţeleagă, înainte de a pune capul pe butucul călăului, sensul şi logica actului suprem acceptat. Şi pentru că nu le percep, îşi pun întrebări. Chinuitoare. Aducătoare de nesomn şi suferinţă.
Degeaba caută răspunsuri. Oriunde încearcă găsesc, întoarse iar, aceleaşi întrebări. Dincolo de ele, există doar imperativul sacrificiului, fără nici o finalitate concretă, prezentă ori viitoare, care să justifice cumva gestul lor sinucigaş.
Sunt întrebări la care trebuie să răspundă ministrul apărării, domnul general de justiţie(r) Gabriel Oprea, singurul responsabil, în conformitate cu legea şi cu jurământul ministerial, de soarta Armatei şi a angajaţilor săi.
Un ministrul care va intra în istoria Armatei Române ca generalul-politician gropar al profesiei de militar şi ucigaş, moral, al multor vârstnici foşti militari. Ca generalul-politician care, din ambiţii personale, a aprobat şi coordonat furtul a câte doi lei din fiecare cinci lei câştigaţi prin muncă dură şi cinstită de militarul activ.
Bani din banii destinaţi supravieţuirii familiilor rămase de cele mai multe ori singure, fără ocrotirea vreunei legi, săptămâni sau luni întregi. Ca generalul-politician care a contribuit în mod vinovat la furtul a mai mult de jumătate din pensia, şi aşa de mizerie după standardele NATO, a fiecărui fost militar, aflat încă în evidenţele armatei şi obligat de lege să răspundă, oricând, la apelul naţiunii. Ca generalul-politician în timpul ministeriatului căruia militarul, frate de arme cu el, a fost umilit şi batjocorit ca niciodată înainte, în întreaga istorie a Armatei Române.
De ce, domnule ministru?
De ce aţi contrasemnat şi elaborat, ca ministru al apărării naţionale, acte destinate desfiinţării profesiei de militar, umilirii uniformei sfinte a Armatei Române, batjocoririi slujitorilor armatei, furtului din drepturile legitime ale militarilor, din moment ce, doctor în drept fiind, cunoşteaţi cu precizie urmările dezastruoase pentru naţiune a unor asemenea gesturi?
De ce sunteţi de acord ca azi fiecare militar, aflat în rezervă ori retragere, să fie obligat să ceară în scris, sub proprie semnătură, reducerea pensiei sale obţinută legal? Când lui, pensionarului, nu i-aţi cerut acceptul, în scris, sub semnătură proprie, atunci când aţi elaborat legile prin care i se decidea viitorul?
De ce siliţi fiecare pensionar militar, denumit cinic în lege „beneficiar”, să se prezinte la Centrul Militar ori la unităţile în care a lucrat, în postura de petent, din moment ce toate datele necesare nedreptei recalculări a pensiei militare de stat se află în posesia Ministerului Apărării?
Aveţi, domnule ministru, în “curtea dumneavoastră”, numele fiecăruia cu iniţiala tatălui, anul naşterii, locul, data intrării în armată, numele nevestei şi al copiilor, toate unităţile unde a lucrat, toate funcţiile ocupate, toate ordinele de înaintare în grad, toate statele de plată lunare, toate hotărârile pentru primirea ordinelor şi medaliilor militare, grupa de muncă a fiecăruia şi perioada în care a lucrat în condiţii speciale, decizia de pensionare. Aveţi, domnule ministru, până şi numărul ordinului de plată al ultimei pensii! Nu este normal atunci să apară întrebarea, de ce să alerge el, pensionarul?
De ce vreţi, insistaţi, vă încăpăţânaţi să puneţi bătrânii pe drumuri, domnule ministru? Cu ce v-au greşit ei? Ce aveţi de câştigat din asta politic sau personal?
De ce, militar şi jurist fiind, aţi acceptat să fie calculată pensia la nivelul salariului mediu pe economie, în cazul în care pensionarul militar, din motive obiective poate, nu îndeplineşte calvarul pelegrinărilor pomenit ceva mai sus? Calcul care nu ţine cont de grade, funcţii, ordine şi medalii primite ca semn de respect faţă de actvitatea sa, de săptămânile petrecute în aplicaţii, de serviciile pe unitate, de alarme în miez de noapte? Transformându-l dintr-un om unic, cu o carieră specifică, cu un parcurs profesional singular, cu o identitate individualizată, într-un obiect anonim, într-o păpuşă de cârpă, fără viaţă şi trecut personal? Într-un rebut de duzină?
În semn de injosire? Drept pedeapsa pentru că mai trăieşte încă? Pentru a-l umili acum la bătrâneţe în faţa copiilor şi nepoţilor săi?
De ce, militar şi jurist fiind, aţi acceptat ca aceste legi nedrepte să lovească în primul rând pe cei tineri încă, care în plină putere şi ascensiune profesională au fost azvârliţi afară din Armată pe considerente politice, fără cursuri de reconversie profesională, fără dreptul de a mai munci la stat, fără putinţa de a se mai apără în faţa unui guvern ostil şi mincinos?
Vă amintiţi, domnule ministru Oprea, aceste cuvinte? „Pentru armată o lege strâmbă este mai grea decât un război drept. Prin urmare, nu pot fi de acord cu nici o măsură care duce la scăderea pensiilor militarilor şi a celor din sistemul naţional de apărare!”. Sunt cuvintele dumneavoastră, rostite cu propria gură, de la tribuna senatului României, în faţa întregii naţiuni. Stiaţi, deci, că este o lege strâmbă! Ştiaţi, deci, că militarii sunt nedreptăţiţi!
Ce s-a întâmplat între timp? Legea s-a îndreptat? Nu s-au mai tăiat pensiile militare? Avem o altă armată şi alţi pensionari militari? Aţi reuşit, prin forţa partidului dumneavoastră, să opriţi furtul?
Sau v-ati atins scopurile politice şi nu vă mai pasă? Sau totul a fost o mascaradă, care să dea bine în ochii eventualilor aderenţi la noul dv. partid? Sau aţi minţit cu neruşinare, ca ultimul borfaş care se dă drept prieten până îţi fură portofelul?
Şi ca o ultimă întrebare, cum de nu vă este ruşine să mai intraţi pe poarta ministerului al cărui prestigiu îl demolaţi zilnic şi să mai priviţi în ochi militarii pe care, tot zilnic, îi umiliţi şi jecmăniţi?
Pun aceste întrebări nu din răutate. Nici pentru că v-aş urâ. Ca persoană îmi sunteţi indiferent.
Vă pot întreba însă , domnule ministru, pentru că dumneavoastră sunteţi plătit şi de mine. Sunteţi şi angajatul meu. Şi, în baza banilor pe care vi-i dau, aveţi un contract cu mine, prin jurământul citit şi semnat cu mâna pe biblie atunci când aţi devenit ministru. Sunt, ca urmare, obligat să vă arăt că nu sunteţi singur pe lume şi că aveţi datorii morale imense, neonorate, faţă de noi. Cei mulţi. Anonimii!
Scris de Teo Palade,
Citesc suita de acte normative destinate desfiinţării pensiilor militare de stat, cu încăpăţânarea şi stăruinţa omului care vrea să înţeleagă. Recitesc, cu disperarea celui ce doreşte să priceapă sensul, Legea 119/2010, Hotărârea de Guvern 735/2010 şi Ordinul Ministrului Apărării 101/2010. Actele prin care se stabileşte, în mod concret, modul în care va decurge deposedarea de drepturi indubitabil legale a sute de mii de foşti militari. Citesc şi recitesc…
Şi de fiecare dată, constat, că în spatele cuvintelor şi frazelor, ordonate pe articole şi aliniate, se află scopuri meşteşugit ascunse. Ies la iveală interese obscure care, la rândul lor, generează o mulţime de întrebări în mintea pensionarilor militari. Chiar şi a acelora dintre ei care, încrezători în vorbele sforăitoare ale guvernanţilor, sunt dispuşi să accepte sacrificarea liniştii bătrâneţii, inclusiv perspectiva sărăcirii extreme ”pentru un viitor luminos” .
Dar, gata de sacrificiu, aceşti bătrâni vor să înţeleagă, înainte de a pune capul pe butucul călăului, sensul şi logica actului suprem acceptat. Şi pentru că nu le percep, îşi pun întrebări. Chinuitoare. Aducătoare de nesomn şi suferinţă.
Degeaba caută răspunsuri. Oriunde încearcă găsesc, întoarse iar, aceleaşi întrebări. Dincolo de ele, există doar imperativul sacrificiului, fără nici o finalitate concretă, prezentă ori viitoare, care să justifice cumva gestul lor sinucigaş.
Sunt întrebări la care trebuie să răspundă ministrul apărării, domnul general de justiţie(r) Gabriel Oprea, singurul responsabil, în conformitate cu legea şi cu jurământul ministerial, de soarta Armatei şi a angajaţilor săi.
Un ministrul care va intra în istoria Armatei Române ca generalul-politician gropar al profesiei de militar şi ucigaş, moral, al multor vârstnici foşti militari. Ca generalul-politician care, din ambiţii personale, a aprobat şi coordonat furtul a câte doi lei din fiecare cinci lei câştigaţi prin muncă dură şi cinstită de militarul activ.
Bani din banii destinaţi supravieţuirii familiilor rămase de cele mai multe ori singure, fără ocrotirea vreunei legi, săptămâni sau luni întregi. Ca generalul-politician care a contribuit în mod vinovat la furtul a mai mult de jumătate din pensia, şi aşa de mizerie după standardele NATO, a fiecărui fost militar, aflat încă în evidenţele armatei şi obligat de lege să răspundă, oricând, la apelul naţiunii. Ca generalul-politician în timpul ministeriatului căruia militarul, frate de arme cu el, a fost umilit şi batjocorit ca niciodată înainte, în întreaga istorie a Armatei Române.
De ce, domnule ministru?
De ce aţi contrasemnat şi elaborat, ca ministru al apărării naţionale, acte destinate desfiinţării profesiei de militar, umilirii uniformei sfinte a Armatei Române, batjocoririi slujitorilor armatei, furtului din drepturile legitime ale militarilor, din moment ce, doctor în drept fiind, cunoşteaţi cu precizie urmările dezastruoase pentru naţiune a unor asemenea gesturi?
De ce sunteţi de acord ca azi fiecare militar, aflat în rezervă ori retragere, să fie obligat să ceară în scris, sub proprie semnătură, reducerea pensiei sale obţinută legal? Când lui, pensionarului, nu i-aţi cerut acceptul, în scris, sub semnătură proprie, atunci când aţi elaborat legile prin care i se decidea viitorul?
De ce siliţi fiecare pensionar militar, denumit cinic în lege „beneficiar”, să se prezinte la Centrul Militar ori la unităţile în care a lucrat, în postura de petent, din moment ce toate datele necesare nedreptei recalculări a pensiei militare de stat se află în posesia Ministerului Apărării?
Aveţi, domnule ministru, în “curtea dumneavoastră”, numele fiecăruia cu iniţiala tatălui, anul naşterii, locul, data intrării în armată, numele nevestei şi al copiilor, toate unităţile unde a lucrat, toate funcţiile ocupate, toate ordinele de înaintare în grad, toate statele de plată lunare, toate hotărârile pentru primirea ordinelor şi medaliilor militare, grupa de muncă a fiecăruia şi perioada în care a lucrat în condiţii speciale, decizia de pensionare. Aveţi, domnule ministru, până şi numărul ordinului de plată al ultimei pensii! Nu este normal atunci să apară întrebarea, de ce să alerge el, pensionarul?
De ce vreţi, insistaţi, vă încăpăţânaţi să puneţi bătrânii pe drumuri, domnule ministru? Cu ce v-au greşit ei? Ce aveţi de câştigat din asta politic sau personal?
De ce, militar şi jurist fiind, aţi acceptat să fie calculată pensia la nivelul salariului mediu pe economie, în cazul în care pensionarul militar, din motive obiective poate, nu îndeplineşte calvarul pelegrinărilor pomenit ceva mai sus? Calcul care nu ţine cont de grade, funcţii, ordine şi medalii primite ca semn de respect faţă de actvitatea sa, de săptămânile petrecute în aplicaţii, de serviciile pe unitate, de alarme în miez de noapte? Transformându-l dintr-un om unic, cu o carieră specifică, cu un parcurs profesional singular, cu o identitate individualizată, într-un obiect anonim, într-o păpuşă de cârpă, fără viaţă şi trecut personal? Într-un rebut de duzină?
În semn de injosire? Drept pedeapsa pentru că mai trăieşte încă? Pentru a-l umili acum la bătrâneţe în faţa copiilor şi nepoţilor săi?
De ce, militar şi jurist fiind, aţi acceptat ca aceste legi nedrepte să lovească în primul rând pe cei tineri încă, care în plină putere şi ascensiune profesională au fost azvârliţi afară din Armată pe considerente politice, fără cursuri de reconversie profesională, fără dreptul de a mai munci la stat, fără putinţa de a se mai apără în faţa unui guvern ostil şi mincinos?
Vă amintiţi, domnule ministru Oprea, aceste cuvinte? „Pentru armată o lege strâmbă este mai grea decât un război drept. Prin urmare, nu pot fi de acord cu nici o măsură care duce la scăderea pensiilor militarilor şi a celor din sistemul naţional de apărare!”. Sunt cuvintele dumneavoastră, rostite cu propria gură, de la tribuna senatului României, în faţa întregii naţiuni. Stiaţi, deci, că este o lege strâmbă! Ştiaţi, deci, că militarii sunt nedreptăţiţi!
Ce s-a întâmplat între timp? Legea s-a îndreptat? Nu s-au mai tăiat pensiile militare? Avem o altă armată şi alţi pensionari militari? Aţi reuşit, prin forţa partidului dumneavoastră, să opriţi furtul?
Sau v-ati atins scopurile politice şi nu vă mai pasă? Sau totul a fost o mascaradă, care să dea bine în ochii eventualilor aderenţi la noul dv. partid? Sau aţi minţit cu neruşinare, ca ultimul borfaş care se dă drept prieten până îţi fură portofelul?
Şi ca o ultimă întrebare, cum de nu vă este ruşine să mai intraţi pe poarta ministerului al cărui prestigiu îl demolaţi zilnic şi să mai priviţi în ochi militarii pe care, tot zilnic, îi umiliţi şi jecmăniţi?
Pun aceste întrebări nu din răutate. Nici pentru că v-aş urâ. Ca persoană îmi sunteţi indiferent.
Vă pot întreba însă , domnule ministru, pentru că dumneavoastră sunteţi plătit şi de mine. Sunteţi şi angajatul meu. Şi, în baza banilor pe care vi-i dau, aveţi un contract cu mine, prin jurământul citit şi semnat cu mâna pe biblie atunci când aţi devenit ministru. Sunt, ca urmare, obligat să vă arăt că nu sunteţi singur pe lume şi că aveţi datorii morale imense, neonorate, faţă de noi. Cei mulţi. Anonimii!
Scris de Teo Palade,
PRECIZARI DE LA COMPARIMENTUL JURIDIC AL SCMD
In sustinerea celor spuse de mine, va prezint comunicatul Compartimentului juridic al SCMD
1. Va adresez rugamintea (formulata, dealtfel, si la Alba Iulia) de a avea in permanenta actualizata situatia membrilor SCMD din fiecare filiala - centralizat si pe cele 3 structuri platitoare ale pensiei: M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. Va reamintesc acest lucru deoarece nu as vrea sa fim pusi in situatia neplacuta de a ne "scapa", din neatentie, vreunul din colegi in momentul in care va trebui sa atasam tabelele la cererea de chemare in judecata.
2. Cu referire la nenumaratele mail-uri si telefoane privind NECESITATEA INTRODUCERII UNOR ACTIUNI INDIVIDUALE PT. SUSPENDAREA HG 735 - in momentul de fata nu sunt necesare deoarece HG 735 este act normativ suspendat pentru absolut toata lumea. Avem pronuntare in prima instanta. Sentinta este EXECUTORIE, dar nu si irevocabila. Asadar, Guvernul a atacat cu recurs, care se va judeca la ICCJ.
3. In privinta anularii HG 735 - avem, in mai multe locuri, introduse actiuni in contencios administrativ cu acest obiect. La Curtea de Apel Bucuresti avem termen in luna februarie 2011. Grupul de la Cluj au termen (al doilea) mai repede. In situatia unei solutii nefavorabile la Cluj, noi ne continuam actiunea. In situatia unei solutii favorabile, este posibil sa procedam ca si cu cererea de suspendare.
Rog faceti deosebirea intre RENUNTAREA LA O CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA si RENUNTAREA LA UN DREPT. NOI NU VOM RENUNTA NICIODATA LA DREPT.
VICEPRESENINTE AL SCMD
Lt. col. just.(r) Elena COBUZ
1. Va adresez rugamintea (formulata, dealtfel, si la Alba Iulia) de a avea in permanenta actualizata situatia membrilor SCMD din fiecare filiala - centralizat si pe cele 3 structuri platitoare ale pensiei: M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. Va reamintesc acest lucru deoarece nu as vrea sa fim pusi in situatia neplacuta de a ne "scapa", din neatentie, vreunul din colegi in momentul in care va trebui sa atasam tabelele la cererea de chemare in judecata.
2. Cu referire la nenumaratele mail-uri si telefoane privind NECESITATEA INTRODUCERII UNOR ACTIUNI INDIVIDUALE PT. SUSPENDAREA HG 735 - in momentul de fata nu sunt necesare deoarece HG 735 este act normativ suspendat pentru absolut toata lumea. Avem pronuntare in prima instanta. Sentinta este EXECUTORIE, dar nu si irevocabila. Asadar, Guvernul a atacat cu recurs, care se va judeca la ICCJ.
3. In privinta anularii HG 735 - avem, in mai multe locuri, introduse actiuni in contencios administrativ cu acest obiect. La Curtea de Apel Bucuresti avem termen in luna februarie 2011. Grupul de la Cluj au termen (al doilea) mai repede. In situatia unei solutii nefavorabile la Cluj, noi ne continuam actiunea. In situatia unei solutii favorabile, este posibil sa procedam ca si cu cererea de suspendare.
Rog faceti deosebirea intre RENUNTAREA LA O CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA si RENUNTAREA LA UN DREPT. NOI NU VOM RENUNTA NICIODATA LA DREPT.
VICEPRESENINTE AL SCMD
Lt. col. just.(r) Elena COBUZ
vineri, 5 noiembrie 2010
Informare
In ultima vreme au aparut tot felul de oferte privind reprezentarea in instanta.
Va informez pe aceasta cale ca la nivelul SCMD sunt deja intreprinse actiuni juridice prin care a fost atacata HG 735/2010.
Astfel, la Curtea de Apel Cluj s-a pronuntat Sentinta civila nr.338 prin care a HG 735 a fost suspendata.
Aceasta suspendare are efect general! Orice alta actiune deschisa in acest scop este inutila!!! Singurul efect va fi trecerea unor bani din buzunarul Dumneavoastra in cel al avocatilor.
Tocmai de aceea SCMD a retras plangerea de la CA Bucuresti prin care a solicitat suspendarea HG nr. 735; aceasta a devenit lipsita de obiect.
In urma suspendarii a fost sesizat M.Ap.N. si i s-a cerut sa se conformeze sentintei de suspendare. M.Ap.N. a raspuns ca respecta decizia de suspendare si recunoaste ca aceasta opereaza pentru toti cei care intra sub incidenta HG 735. De asemenea, a mai precizat ca va respecta si decizia definitiva si irevocabila.
La sentinta de suspendare, Guvernul a inaintat recurs la ICCJ. Inca nu a fost stabilit un termen de judecata.
Pe fond, adica pentru anularea HG 735 sunt deschise 2 actiuni: cea de la Cluj si cea de la Bucuresti.
Daca vom pierde actiunile pe fond si se vor emite decizii de recalculare, SCMD va incheia un contract cu o casa de avocatura si va deschide proces de anulare a deciziilor IN NUMELE TUTUROR MEMBRILOR SAI.
Orice alte actiuni le faceti, vor fi pe banii si pe timpul Dumneavoastra si nu va vor aduce nimic in plus!!!
Ionel Ujica, vicepresedinte pe probleme juridice SCMD/Filiala Mures.
Va informez pe aceasta cale ca la nivelul SCMD sunt deja intreprinse actiuni juridice prin care a fost atacata HG 735/2010.
Astfel, la Curtea de Apel Cluj s-a pronuntat Sentinta civila nr.338 prin care a HG 735 a fost suspendata.
Aceasta suspendare are efect general! Orice alta actiune deschisa in acest scop este inutila!!! Singurul efect va fi trecerea unor bani din buzunarul Dumneavoastra in cel al avocatilor.
Tocmai de aceea SCMD a retras plangerea de la CA Bucuresti prin care a solicitat suspendarea HG nr. 735; aceasta a devenit lipsita de obiect.
In urma suspendarii a fost sesizat M.Ap.N. si i s-a cerut sa se conformeze sentintei de suspendare. M.Ap.N. a raspuns ca respecta decizia de suspendare si recunoaste ca aceasta opereaza pentru toti cei care intra sub incidenta HG 735. De asemenea, a mai precizat ca va respecta si decizia definitiva si irevocabila.
La sentinta de suspendare, Guvernul a inaintat recurs la ICCJ. Inca nu a fost stabilit un termen de judecata.
Pe fond, adica pentru anularea HG 735 sunt deschise 2 actiuni: cea de la Cluj si cea de la Bucuresti.
Daca vom pierde actiunile pe fond si se vor emite decizii de recalculare, SCMD va incheia un contract cu o casa de avocatura si va deschide proces de anulare a deciziilor IN NUMELE TUTUROR MEMBRILOR SAI.
Orice alte actiuni le faceti, vor fi pe banii si pe timpul Dumneavoastra si nu va vor aduce nimic in plus!!!
Ionel Ujica, vicepresedinte pe probleme juridice SCMD/Filiala Mures.
duminică, 31 octombrie 2010
Terorism juridic împotriva militarilor români
Există o lege prin care a fost adoptat statutul cadrelor militare. Este Legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării. Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin alte legi ordinare, şi că, atunci când între ea şi o lege obişnuită apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia acestei legi şi până în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice, economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi legea 80 în ceea ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să se rezume la atât! Nerezumându-se la atât viaţa de militar, acel statut adoptat prin legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de natură educaţională, financiară, sanitară, până şi matrimonială, căci, nu-i aşa, militarii ăştia, cât or fi ei de militari, se mai şi căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de fiecare dată când a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar lucrul ăsta s-a întâmplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7 (şapte) ori, din 1995 până în 2007, inclusiv. Acesta este un prim aspect.
In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rând prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.
Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decât tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, "cadrele militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ..... , potrivit reglementărilor în vigoare", ceea ce înseamnă că acest drept îl primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau, "femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate şi la......, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional", ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau "încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii", ceea ce înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea continua exemplele, dar mă gândesc că acest material va fi citit şi de alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist, întrucât celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că, întrucât la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.
Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că "pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister". Conform DEX şi manualelor editate de Academia Română, cuvântul "gratuit" poate avea două semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucât este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asumarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect.
Dar iată cum este interpretată această lege iniţiată de MApN, chiar de unii jurişti din MApN, adică de nişte oameni plătiţi să vegheze la respectarea zisei legi. Citez din documente elaborate de acei jurişti, atunci când m-am adresat ministrului apărării, căruia i-am semnalat faptul că se încalcă legea prin oprirea din pensie a unei sume cu titlul „asigurări de sănătate":
1. "Faptul că, potrivit art.9 alin.1lit.b şi art.23 alin.1 din legea 80/95 cadrele militare şi...beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, nu scuteşte această categorie de personal de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate".
2. "Potrivit art.185 din Codul muncii, drepturile şi obligaţiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, iar acestea nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate".
3. "Ipoteza că legea 80/95 constituie, în raport cu legea 145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06, o lege specială ce stabileşte un regim juridic distinct în ceea ce priveşte asistenţa medicală şi medicamentele pentru cadrelel militare, nu poate fi acceptată, având în vedere principiul potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare. In această situaţie, lege 145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06 ar fi trebuit să prevadă în mod expres faptul că militarii, mai precis cadrele militare, sunt exceptaţi de la obligaţia de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate".
4. „Facem precizarea că aceasta este şi interpretarea dată textelor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale de sănătate de I.C.C.J care, prin decizia nr.3/2006 .... A stabilit ca militarii beneficiază de asitenţă medicală gratuită în condiţiile achitării acestei contribuţii".
Dincolo de faptul că acei jurişti s-au constituit în luptători împotriva rezerviştilor militari care cereau să se respecte legea, în loc ca ei să fi fost primii care să sesizeze încălcarea acesteia, în documentele citate există şi inadvertenţe care nu pot fi puse decât fie pe seama indolenţei, fie pe seama incapacităţii profesionale, fie pe seama relelor intenţii. Voi începe cu documentul nr.4, care este extrem de sugestiv pentru calitatea profesională a acelor jurişti. Căci, deşi au invocat acel document într-un proces în care ei luptă împotriva unor pensionari miltari, adică cei numiţi "cadre militare în rezervă şi retragere", respectivii jurişti invocă un document în care I.C.C.J a tranşat o problemă referitoare la cadrele militare active! Citez din decizia nr.3/2006 invocată: "...Atât cadrele militare active cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită...numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în......privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate...".
Ce rezultă de aici? Nu voi aborda problematica inadevertenţelor din cuprinsul acelei decizii I.C.C.J, nici faptul că decizia invocă prevederi care NU sunt formulate aşa în legile pe care le citează, ci mă voi rezuma la a constata ceea ce juriştii M.Ap.N. nu au vrut să constate. Anume, că decizia pe care ei o invocă NU se referă la pensionarii miltari. Căci, nu-i aşa, a fi pensionar este cam cu totul altceva decât a fi cadru militar activ. Alte obligaţii, alte drepturi, alte posibilităţi, deci altă speţă.
Să analizăm, acuma, afirmaţia nr.1. E chiar jenant să constaţi că în mintea unui jurist poate sălăşui ideea că acordarea unui drept gratuit, adicătelea pentru care nu trebuie să plăteşti nimic, nu te scuteşte de plată. E jenant să şi analizezi o asemenea abordare.
Afirmaţia nr.2 începe printr-o greşeală pe care ei o comit fără să-şi dea seama. Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însă, adăugă că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvântului "gratuit", prevăzut neîntâmplător în legea specială 80/95, nu face doi bani.
Afirmaţia de la nr.3 pune capac tuturor. Deci, ce impută ei în această afirmaţie? Nici mai mult nici mai puţin decât faptul că legiuitorul nu a specificat că cei cărora li se acordă un drept gratuit sunt scutiţi de plată pentru acel drept. Si uite aşa aflăm noi, dacă nu am ştiut până acum, că atunci când o lege prevede un drept gratuit, degeaba îl prevede dacă nu scrie că pentru acel drept gratuit nu trebuie să plăteşti! Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul „gratuit" nu a fost folosit cu semnificaţia „fără plată" ci cu cealaltă semnificaţie, cea de „nejustificat".
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau „suspectaţi pe nedrept" că veghează la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.
Si acum să vedem ce ar însemna dacă s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut:
„Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
a) să facă parte din partide ...ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora.....
c) să declare sau să participe la grevă".
Sau „Cadrelor militare le este restrânsă execrcitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
....b) exprimarea în public a unor opinii contrarea intereselor României şi forţelor armate nu este permisă".
La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate ad-literam. Dar ce au făcut „nevinovaţii" prin ceea ce au susţinut ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcând astfel prevederile legii 80, întrucât corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau voie să săvârşesc acele acţiuni.. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi că ar fi jurişti. Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face M.Ap.N.? Ii va acuza . Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărâme până atunci. Pentru că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le vor lua? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!
Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii "Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?". Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vâzut nici un jurist zicând măcar "da, dom'le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis". Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă „Cine a abrogat legea 80/95?", mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul „a fost abrogată implicit de legea 95". Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum!
Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al "furiei" mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei răuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar "dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate" când, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că "beneficiază de asistenţă medicală gratuită...în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate". Ei nu înţeleg faptul că această formulă, "în condiţiile plăţii", nu este univoc determinată ca însemnând "dacă plătesc". Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de "condiţii" când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică "în condiţiile plăţii", iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu. In soldele militarilor din alte armate este inclusă o "indemnizaţie pentru asigurări de sănătate". Adică, armata le dă banii cu care să-şi plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de calculare a soldelor miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai luat o dată.
Cineva poate să zică "da ce, dom'le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?". Dincolo de faptul că un e nromal să-mi oprească banii pe care un mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărâ ce am eu voie să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată. In acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea!?
In fine, un alt motiv al "furiei" mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insitenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au "îndrăznit" să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă?!
Si ca totul să fie „impardonabil de impardonabil", impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor, legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat nici una din prevederile acelei legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei! Si acum e târziu să le mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat că se pot c__a pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar...pe ei!
Nu pot încheia fără să le împărtăşesc nepricepuţilor un gând juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l: „Orice lege poate fi intepretată în mutliple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura spiritul în care a fost gândită". Iar spiritul legii 80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci când li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.
Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în vedere 2 (două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii erau "ţintele" sistemului medical al armatei.
Celor ce ar fi tentaţi să zică: „Dom'le, ăsta e nebun! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!" le reamintesc că "ăia" sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultând spusele justiţiabililor îşi zice "măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum". Ii invit pe cei dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi eu, nu numai ei.
***
P.S. În structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceşti, adică atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că, într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în puşcărie pe acei miltari pentru că... au încălcat drepturile universale ale inamicului, în loc să le mulţumească.
Contraamiral de flotilă în retragere
Inginer Marian IOAN
In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rând prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.
Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decât tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, "cadrele militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ..... , potrivit reglementărilor în vigoare", ceea ce înseamnă că acest drept îl primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau, "femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate şi la......, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional", ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau "încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii", ceea ce înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea continua exemplele, dar mă gândesc că acest material va fi citit şi de alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist, întrucât celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că, întrucât la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.
Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că "pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister". Conform DEX şi manualelor editate de Academia Română, cuvântul "gratuit" poate avea două semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucât este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asumarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect.
Dar iată cum este interpretată această lege iniţiată de MApN, chiar de unii jurişti din MApN, adică de nişte oameni plătiţi să vegheze la respectarea zisei legi. Citez din documente elaborate de acei jurişti, atunci când m-am adresat ministrului apărării, căruia i-am semnalat faptul că se încalcă legea prin oprirea din pensie a unei sume cu titlul „asigurări de sănătate":
1. "Faptul că, potrivit art.9 alin.1lit.b şi art.23 alin.1 din legea 80/95 cadrele militare şi...beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, nu scuteşte această categorie de personal de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate".
2. "Potrivit art.185 din Codul muncii, drepturile şi obligaţiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, iar acestea nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate".
3. "Ipoteza că legea 80/95 constituie, în raport cu legea 145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06, o lege specială ce stabileşte un regim juridic distinct în ceea ce priveşte asistenţa medicală şi medicamentele pentru cadrelel militare, nu poate fi acceptată, având în vedere principiul potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare. In această situaţie, lege 145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06 ar fi trebuit să prevadă în mod expres faptul că militarii, mai precis cadrele militare, sunt exceptaţi de la obligaţia de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate".
4. „Facem precizarea că aceasta este şi interpretarea dată textelor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale de sănătate de I.C.C.J care, prin decizia nr.3/2006 .... A stabilit ca militarii beneficiază de asitenţă medicală gratuită în condiţiile achitării acestei contribuţii".
Dincolo de faptul că acei jurişti s-au constituit în luptători împotriva rezerviştilor militari care cereau să se respecte legea, în loc ca ei să fi fost primii care să sesizeze încălcarea acesteia, în documentele citate există şi inadvertenţe care nu pot fi puse decât fie pe seama indolenţei, fie pe seama incapacităţii profesionale, fie pe seama relelor intenţii. Voi începe cu documentul nr.4, care este extrem de sugestiv pentru calitatea profesională a acelor jurişti. Căci, deşi au invocat acel document într-un proces în care ei luptă împotriva unor pensionari miltari, adică cei numiţi "cadre militare în rezervă şi retragere", respectivii jurişti invocă un document în care I.C.C.J a tranşat o problemă referitoare la cadrele militare active! Citez din decizia nr.3/2006 invocată: "...Atât cadrele militare active cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită...numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în......privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate...".
Ce rezultă de aici? Nu voi aborda problematica inadevertenţelor din cuprinsul acelei decizii I.C.C.J, nici faptul că decizia invocă prevederi care NU sunt formulate aşa în legile pe care le citează, ci mă voi rezuma la a constata ceea ce juriştii M.Ap.N. nu au vrut să constate. Anume, că decizia pe care ei o invocă NU se referă la pensionarii miltari. Căci, nu-i aşa, a fi pensionar este cam cu totul altceva decât a fi cadru militar activ. Alte obligaţii, alte drepturi, alte posibilităţi, deci altă speţă.
Să analizăm, acuma, afirmaţia nr.1. E chiar jenant să constaţi că în mintea unui jurist poate sălăşui ideea că acordarea unui drept gratuit, adicătelea pentru care nu trebuie să plăteşti nimic, nu te scuteşte de plată. E jenant să şi analizezi o asemenea abordare.
Afirmaţia nr.2 începe printr-o greşeală pe care ei o comit fără să-şi dea seama. Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însă, adăugă că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvântului "gratuit", prevăzut neîntâmplător în legea specială 80/95, nu face doi bani.
Afirmaţia de la nr.3 pune capac tuturor. Deci, ce impută ei în această afirmaţie? Nici mai mult nici mai puţin decât faptul că legiuitorul nu a specificat că cei cărora li se acordă un drept gratuit sunt scutiţi de plată pentru acel drept. Si uite aşa aflăm noi, dacă nu am ştiut până acum, că atunci când o lege prevede un drept gratuit, degeaba îl prevede dacă nu scrie că pentru acel drept gratuit nu trebuie să plăteşti! Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul „gratuit" nu a fost folosit cu semnificaţia „fără plată" ci cu cealaltă semnificaţie, cea de „nejustificat".
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau „suspectaţi pe nedrept" că veghează la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.
Si acum să vedem ce ar însemna dacă s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut:
„Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
a) să facă parte din partide ...ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora.....
c) să declare sau să participe la grevă".
Sau „Cadrelor militare le este restrânsă execrcitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
....b) exprimarea în public a unor opinii contrarea intereselor României şi forţelor armate nu este permisă".
La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate ad-literam. Dar ce au făcut „nevinovaţii" prin ceea ce au susţinut ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcând astfel prevederile legii 80, întrucât corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau voie să săvârşesc acele acţiuni.. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi că ar fi jurişti. Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face M.Ap.N.? Ii va acuza . Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărâme până atunci. Pentru că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le vor lua? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!
Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii "Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?". Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vâzut nici un jurist zicând măcar "da, dom'le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis". Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă „Cine a abrogat legea 80/95?", mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul „a fost abrogată implicit de legea 95". Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum!
Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al "furiei" mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei răuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar "dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate" când, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că "beneficiază de asistenţă medicală gratuită...în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate". Ei nu înţeleg faptul că această formulă, "în condiţiile plăţii", nu este univoc determinată ca însemnând "dacă plătesc". Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de "condiţii" când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică "în condiţiile plăţii", iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu. In soldele militarilor din alte armate este inclusă o "indemnizaţie pentru asigurări de sănătate". Adică, armata le dă banii cu care să-şi plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de calculare a soldelor miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai luat o dată.
Cineva poate să zică "da ce, dom'le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?". Dincolo de faptul că un e nromal să-mi oprească banii pe care un mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărâ ce am eu voie să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată. In acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea!?
In fine, un alt motiv al "furiei" mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insitenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au "îndrăznit" să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă?!
Si ca totul să fie „impardonabil de impardonabil", impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor, legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat nici una din prevederile acelei legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei! Si acum e târziu să le mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat că se pot c__a pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar...pe ei!
Nu pot încheia fără să le împărtăşesc nepricepuţilor un gând juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l: „Orice lege poate fi intepretată în mutliple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura spiritul în care a fost gândită". Iar spiritul legii 80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci când li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.
Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în vedere 2 (două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii erau "ţintele" sistemului medical al armatei.
Celor ce ar fi tentaţi să zică: „Dom'le, ăsta e nebun! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!" le reamintesc că "ăia" sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultând spusele justiţiabililor îşi zice "măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum". Ii invit pe cei dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi eu, nu numai ei.
***
P.S. În structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceşti, adică atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că, într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în puşcărie pe acei miltari pentru că... au încălcat drepturile universale ale inamicului, în loc să le mulţumească.
Contraamiral de flotilă în retragere
Inginer Marian IOAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
