marți, 30 noiembrie 2010

ARMATA ROMÂNĂ ŞI UNIREA

Material primit de la Filiala Mureş a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate
Poate că mulţi ditre noi, în special dintre cei tineri, se întreabă dacă mai este de actualitate să aducem în discuţie un asemenea subiect. Contraargumentul unui asemenea demers ar fi faptul că trăim într-o Europă unită, facem parte dintr-o coaliţie militară cvasiglobală (NATO) care ne-ar apăra de toţi duşmanii din lume şi că oricum, vrem sau nu vrem, ne îndreptăm inevitabil spre o nouă ordine mondială, denumită globalizare. După o asemenea logică, noţiuni şi ambiţii,ca cele sugerate de titlul de mai sus, ar fi, dacă nu periculoase, cel puţin caduce.
„Formatorilor de opinii”, politologilor şi altor corifei ai acestui gen de demonstraţie le-aş răspunde că atitudinea lor e unilaterală şi că în multe state moderne care sunt modele pentru noi (SUA, Franţa, Italia, Spania, Israel, China etc.) noţiunea de unitate naţională, de stat puternic, economic si militar şi respectul faţă de instituţiile care susţin un asemenea stat sunt lucruri, pe cât de actuale, pe atât de sacre. În România ultimilor 20 de ani a devenit o modă să exhibăm sentimente şi atitudini aşa zis europene, de denigrare a valorilor naţionale, de eludare a realităţii şi necesităţii unui stat naţional unitar, şi de defăimare a instituţiilor fundamentale ale acestuia, între care şi armata. Am devenit peste noapte o populaţie (un eufemism pentru cuvântul „turmă”) în loc să mai fim o naţiune. Toţi suntem asmuţiţi unii împotriva altora pe considerente sclerotico-idioate. Toţi sunt împotriva medicilor şi a profesorilor, care sunt o nobilă şi sacră elită socială, cel puţin în tradiţia noastră românească.
Suntem învrăjbiţi pe criterii de vârstă şi ocupaţie; salariaţii împotriva pensionarilor, catăţenii împotriva poliţiştilor, militarilor, magistraţilor (mai nou vedem şi emisiuni TV de genul „Copii contra părinţi”) sugerându-se să trăim atroce sentimente unii faţă de alţii.
Cei care propagă o asemenea stare de spirit, cu adevărat periculoasă, sunt tocmai cei care ar trebui să lupte, cu toate forţele lor, împotriva acestei infamii. Nu mai este cazul să îi numesc pe aceşti nefericiţi, îi ştim prea bine.
Iată de ce, în preajma unui eveniment de o asemenea vibraţie emoţională, care este Ziua Naţională a României, noi cei care ne numim foste cadre militare simţim nevoia să vă scriem despre înaintaşii noştri al căror ideal, plătit nu de puţine ori cu sângele şi vieţile lor, a fost unirea şi propăşirea naţiei prin unitate.
Am luptat pentru mai multe Uniri si Reuniri, armata şi oamenii din ea având un rol foarte important în realizarea acestui deziderat; unitatea unei naţii ţinand de instinctul de supravieţuire al acesteia.
S-o luăm cronologic, cu „Unirea cea mică” de la 24 Ianuarie 1859 când, dând dovadă de înţelepciune, elita politică din cele două ţări româneşti -Moldova şi Ţara Românească- l-au ales ca domnitor unic pe tânărul colonel Alexandru Ioan Cuza. Una din primele lui griji a fost să construiască o armată unică, modernă şi leală intereselor naţiei. Trebuie menţionat că acest militar a creat instituţional România modernă.
A urmat la conducerea ţării unite România căpitanul din Armata Imperială Germană, Carol de Hohenzolern, cunoscut la noi sub numele de Carol I, consacrat ca fiind făuritorul României moderne. Carol I avea ca sfătuitor de taină pe Bismark, „cancelarul de fier” al Germaniei, care l-a sfătuit să-şi creeze o armată mică, modernă, şi leală lui şi naţiei, ceea ce el a şi făcut, cu mari eforturi. Carol I s-a implicat foarte mult in fenomentul militar, im pregnându-l cu spiritul lui prusac; obişnuia des să ia masa cu ofiţerii la popote, participa la toate manevrele militare pe care le conducea el însuşi şi umbla numai în uniformă militară.
Ca o urmare firească a dezvoltării statului şi a armatei sale, am luat parte în 1877 la războiul ruso-turc, cunoscut de noi ca Războiul de Independenţă, în care tânăra şi brava armată română a contribuit, prin vicoria de la Plevna, esenţial la înfrângerea Turciei. Odată cu câştigarea independenţei, România alipeşte Dobrogea, vechi teritoriu românesc. Această unire a fost precedată de multe tensiuni între foştii aliaţi ruşi şi români, culminând cu ameninţarea făcută de Ţar că va ocupa şi distruge România. Principele Carol I a răspuns cu demnitate şi cu hotărârea de a mai lupta încă o dată, de data aceasta împotriva Rusiei. În consecinţă s-a retras cu armata în Oltenia (zonă favorabilă apărării) şi militarul Carol I a dat Ţarului cel mai demn răspuns dat de un şef de stat român: „Luminăţia Voastră, armata care s-a acoperit de glorie la Plevna poate fi distrusă dar nu îngenunchiată”. A câştigat, ca de atâtea ori, demnitatea şi hotărârea. Atuul a fost tânăra şi brava armată română care avea cel mai bun armament individual din Europa, evident fabricat în Germania. În acele vremuri s-a consolidat sentimentul sfânt al comuniunii dintre capul oştirii, armată şi naţie, chezăşie a solidarităţii sociale. Nu există un stat puternic fără o armată puternică şi fără coeziune socială.
În vara lui 1916 intram în primul Război Mondial cu scopul declarat de a aduce Ardealul, inima României, cu capitala sacră a Daciei, Sarmisegetusa Regia, la patria mamă. A fost un război de coaliţie alături de Rusia, Anglia şi Franţa, în care a fost activ numai frontul românesc, ceilalţi beligeranţi neluptând, din această cauză războiul fiind numit „ciudat”Coplesiti ,numeric si tehnic am pierdut campania. A fost un razboi al trădării, aliaţii ruşi şi francezi neonorându-şi obligaţiile militare faţă de noi. După pacea de la Bucureşti (Buftea) două treimi din teritoriul tării a rămas ocupat iar. Regele şi Guvernul s-au retras la Iaşi nerecunoscând Guvernul-marionetă germanofil şi nici pacea vremelnic încheiată. Am reuşit un miracol, să rezistăm la Mărăşeşti şi să păstrăm armata, chiar dacă cea mai mare parte a ţării era ocupată de germani şi austro-ungari.
A urmat anarhia (dezagregarea din interior) în Rusia, Austro-Ungaria şi chiar în Germania, ceea ce a dus la sfârşitul Războiului Mondial prin înfrângerea inamicului. România, deşi înconjurată de plaga anarhiei (revoluţia bolşevică din Rusia şi disoluţia statului Austro-Ungar) a rezistat datorită armatei sale, aceasta fiind imună la orice fel de acţiune anarhică. Soldaţii trăiseră momente crunte: familiile lor rămase acasă erau în mizerie sub ocupaţie duşmană, epidemia de tifos din Moldova, din iarna 1916-1917 secerase multe vieţi, mai ales din rândurile lor, înduraseră frigul şi foametea, erau în uniformele cu care începuseră războiul, acum nişte zdrenţe. Ei ar fi avut poate motive să devină anarhici, ca şi camarazii lor ruşi, însă au reacţionat cu dispreţ la îndemnurile acestora de a-şi ucide comandanţii şi a face revoluţie comunistă în România. Mai mult, au fost disciplinaţi, patrioţi, fermi şi viteji, au fost la înălţimea momentului, exemplari.
Cu armata în zdrenţe, dar disciplinată, completă organizatoric si cu un moral ridicat, România avea un avantaj important în regiune, de fapt eram singura ţară care aveam armată. Aşa am putut să rămânem o insulă de normalitate în marea de anarhie şi comunism ce ne înconjura (Rusia şi Ungaria lui Bella Khun). A fost unul din secretele formării României Mari.
Am mai avut un atuu- armata română din Imperiul Habsburgic. După greva poliţistilor din Viena şi din întreg imperiul (a se vedea similitudinile cu greva poliţiştilor din România de azi), Austro-Ungaria s-a năruit din interior. Totuşi, în Viena exista o armată structurată (brigadă) comandată de un general habsburg dar...român, generalul baron Boieriu -care avea în subordine multe mii de soldaţi români, ardeleni. Această mare unitate militară s-a păstrat intactă pe timpul grevei poliţiştilor, dar se subordona Consilului Naţional Român din Ardeal, adică lui Iuliu Maniu. Puţini ştiu că statul cehoslovac s-a format cu ajutorul a două batalioane româneşti din această brigadă, date în sprijin de ministrul de război al Consiliului.
În urma acestui proces tumultos şi dureros, s-a putut ca pentru prima dată în istoria lor, românii din Ardeal, Partium (Crişana), Maramureş, Bucovina şi cei din Basarabia să-şi poată exprima liber consimţământul unirii cu Paria Mumă, România. Aşa s-a făcut România Mare, cu sacrificii şi cu aportul major a ceea ce cu mândrie numim Armata Română.
Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de unitate, pace şi armonie socială, bazate pe întelegerea rolului instituţiilor fundamentale ale statului Biserica, Şcoala, Justiţia si nu în ultimul rând, Armata. Bunul Dumnezeu să binecuvânteze ceea ce noi iubim atât de mult, ROMÂNIA!
Dontu Mihail

luni, 22 noiembrie 2010

Anunt important

Stimati colegi,
Conform solicitarii primite de la dl. col. (rez) de justitie Florea Bujorel, avocatul nostru pe HG 735, va adresez rugamintea de a trece la "construirea" tabelelor pt. actiunile pe HG 735 - suspendare si anulare. Iata mai jos indicatiile primite de la dl. avocat:

1. Tabelul va purta titlul
"Tabelul nominal cu membrii sindicatului care il imputernicesc pe domnul Colonel (rez.) Dr. Dogaru Mircea sa le reprezinte, conform statutului, interesele privind suspendarea si anularea H.G. nr.735/2010 in fata instantelor de judecata competente"

2. Tabelul va fi intocmit in 2 exemplare, va cuprinde gradul in rezerva, numele si prenumele fiecarui membru de sindicat, adresa de domiciliu, CNP si semnatura acestuia.

3. Tabelele vor ajunge la Secretariat SCMD Central, la Dl. Rinciog pana CEL TARZIU pe data de 05.01.2011.

Lt. col. (rez) Elena Cobuz
Vicepresedinte pe probleme juridice

Proces verbal al sedintei Comitetului Director al SCMD - 19.11.2010

Incheiat astazi, 19.11.2010, in sedinta Comitetului Director al SCMD.


Participa urmatorii membri ai Comitetului Director:
1. Col. (r) Dogaru Mircea
2. Gl. Bg. (r) Balan Iosif
3. Col. (r) Pricina Valeriu
4. Lt. Col. (r) Apostol Catalin


Lipsesc motivat de la sedinta:
1. Col. (r) Monac Constantin
2. Lt. Col. (r) Cobuz Elena


Lipseste nemotivat:
3. Lt. Col. (r) Winzer Anisoara




Biroul Operativ a decis convocarea de urgenta a Comitetului Director, in baza situatiei anuntate de Filialele 1 Piatra Neamt (presedinte Gl. Zapor Ioan) si Filiala 1 Bacau (Presedinte Col. Pricopi Gelu), care declara imposibilitatea de a mai continua activitatile curente, datorita debusolarii membrilor filialelor, in urma campaniei de zvonuri si calomnii privind cheltuirea de catre Comitetul Director si Birourile Operative ale Filialelor a banilor din cotizatii, pana la comunicarea rezultatului controlului intern intreprins de “”Echipa de control economico financiar intern””.


Opinia membrilor Comitetului Director, prezenti la sedinta, ramane aceea exprimata la sedinta din data de 16.11.2010, potrivit careia toata discutia iscata in jurul modului cum au fost efectuate anumite cheltuieli din fondul SCMD, este o diversiune, ea nefiind sustinuta cu probe ci numai cu colportaje. Totul face parte din planul de destructurare a SCMD din exterior cu sprijin intern.


Se ia nota de situatia existenta la cele doua filiale, considerandu-se ca este dreptul membrilor de sindicat sa-si exprime ingrijorarea, indoiala, neincrederea, dar si dreptul statutar al Comitetului Director de a lua masuri de urgenta pentru a stopa diversiunea produsa exact in momentul in care actiunile in justitie ale SCMD pentru blocarea legilor aberante privind pensiile militare se apropie de finalizare.


La acest punct, vicepresedintele cu probleme media declara ca este vorba de o agresiune concertata, imagologica si psihologica, ce a reusit sa manipuleze, sa incite si sa descurajeze pe unii dintre membrii sindicatului. Acestia au fost adusi in situatia de a nu mai considera asa cum se cuvine uriasul efort organizatoric, juridic, diplomatic si de imagine facut de la infiintare si pana astazi de liderii sindicatului, pe suportul totalitatii membrilor de buna credinta.
In acest sens propune, in baza Statutului SCMD, Art. 14, al. 3, Art. 18, aln. 3 si Art. 22 al. 1, discutarea pozitiei si activitatii dnei Vicepresedinte cu probleme pentru cadrele militare femei, Anisoara Winzer.
Constatandu-se ca dna Winzer, prin modul cum a inteles sa participe la actiunile Comitetului Director, sa sprijine scopurile si obiectivele Sindicatului, a incalcat Art. 13, al. b, c, si d din Statut, facandu-se, cu voie sau fara voie, un exponent al adversarilor SCMD.
Din acest motiv se propune si se voteaza in unanimitate suspendarea pe termen de un an din functia de vicepresedinte.
Comitetul Director va analiza atitudinea ulterioara a doamnei Winzer si, dupa caz, va retrage sanctiunea sau va actiona in justitie, dupa finalizarea verificarilor Echipei de control economico financiar intern.


La ultimul punct aflat pe ordinea de zi, presedintele SCMD a informat despre stirile alarmante venite de la unii dintre membrii de sindicat de la Sectorul 1 Bucuresti, care au fost chemati la Centrul Militar de Sector, unde li s-au inmanat adeverintele de venit in copie, pline de indvertente, omisiuni, absente, inexactitati, solicitandu-li-se imperativ sa semneze cererile de recalculare a pensiei in baza Legii 119/2010. In aceasta situatie s-a votat in unanimitate, ca luni, 22.11.2010 sa fie convocati, la orele 17.30, expertii financiari si persoanele in cauza, cu documentele amintite, care sunt datate, acestea constituind probe ale continuarii activitatii de recalculare pe perioada suspendarii HG 735/2010, spre a fi folosite in justitie.


In final, s-a decis in unanimitate ca dna Winzer Anisoara sa fie instiintata in scris, prin posta, deorece si fizic si telefonic a intrerupt legatura cu Comitetul Director, asupra deciziilor luate.


Sedinta se incheie.


Col. (r) Dogaru Mircea


Gl. Bg. (r) Balan Iosif


Col. (r) Pricina Valeriu


Lt. Col. (r) Apostol Catalin

PARLAMENTUL EUROPEAN nu ne-a uitat

Reamintim membrilor SCMD si simpatizantilor despre faptul ca si in timpul vacantei de vara am depus la Comisia de petitii a Parlamentului European documentele intitulate:
1. “VREM SA MUNCIM” si "APEL LA RATIUNE".

Am primit atunci asigurarile ca petitiile noastre vor ocupa un loc important pe agenda Comisiei parlamentare Euopene, asigurari ce prind roade in aceste zile prin faptul ca:

* . Avem informatii ca respectivele petitii “sunt in lucru””ele fiind date spre studiu si analiza fiecarui parlamentar european, membru al Comisiei;

* Avem dovada ca cele doua documente au fost trimise de catre Parlamentul European presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei cu rugamintea de a se analiza si trimite “Puncte de vedere”.

. Pentru a se redacta si trimite aceste ”Puncte de vedere” documentele au fost difuzate catre membrii Birourilor Permanente, presedintii Comisiilor de aparare, ordine publica si siguranta nationala si ai Comisiilor de politica externa din Senat si Camera Deputatilor, proces ce se afla in desfasurare in aceste zile.

Ne exprimam deplina incredere in efecte favorabile noua.

Va prezentam continutul celor doua documente.

Col (r) dr. Constatin MONAC
SECRETAR GENERAL AL SCMD

duminică, 21 noiembrie 2010

EXCLUSIV:Prima femeie din ţară care a învins statul român în războiul pensiilor speciale este din Bârlad

Silvia Popa, fostă angajată la Judecătoria Bârlad a reuşit să spargă gheaţă în lupta dusă în instanţă de grefieri cu statul român. Bârlădeanca este prima grefieră pensionară din ţară care a primit o pronunţare favorabilă după ce statul i-a mutilat pensia.

Silvia Popa a dat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Vaslui (CJP) imediat după ce s-a trezit cu pensia micşorată. La finele lunii trecute, Tribunalul Vaslui s-a pronunţat în cazul ei, dându-i câştig de cauză. Femeia a rămas cu mai puţin de o treime din venit, după ce pensiile speciale au fost recalculate şi, prin decizia judecătorului, statul se obligă să-i returneze diferenţa de bani ce i se cuveneau.

CJP Vaslui va face recurs"Mi-am făcut bine lecţiile şi am prezentat probe temeinice în această cauză. De asemenea, am avut şi un judecător care îşi merită numele de magistrat. A dat dovadă de verticalitate şi a respectat legea", ne-a spus femeia.

Motivul cu care Silvia Popa a reuşit să convingă instanţa vasluiană să-i dea câştig de cauză se leagă de o decizie a Curţii Constituţionale a României din vară. Atunci, magistraţii de la curtea supremă au decis că Legea 119/2010, cea care prevede recalcularea pensiilor, nu abrogă prevederile precedentului act normativ prin care se calculează pensile speciale.

Reprezentanţii CJP admit înfrângerea şi spun că vor apela la căile de atac permise de lege. "Vom face recurs. În tot judeţul mai sunt 50 de foşti grefieri care ne-au acţionat în judecată", ne-a spus Marius Arcăleanu, preşedintele CJP Vaslui. Primul termen al procesului intentat de grupul de grefieri va avea pe 15 noiembrie, la Iaşi.

Grefieri din toată ţară vor să-i urmeze exemplu

Silvia Popa s-a pensionat în urmă cu doi ani, după ce a activat 27 de ani ca grefier la Bârlad. În luna septembrie, după ce i-a fost reclaculată pensia, venitul său a scăzut de la 3.400 de lei la 1.000 de lei pe lună."Mi-am făcut împrumuturi bancare de 2.000 de lei pe lună în baza pensiei mele. Şi vine Boc (n.r. Emil Boc, prim-ministrul României) şi spune că avem pensie nesimţită. E inadmisibil! Majoritatea celor care au fost grefieri ies bolnavi la pensie din cauza volumului imens de muncă", ne-a spus Silvia Popa.

Bârlădeanca susţine că după ce a câştigat procesul, zeci de colegi din ţară au sunat-o să o întrebe cum a procedat.

IONUT BENEA

adevarul.ro vaslui

http://www.adevarul.ro/locale/vaslui/A_invins_statul_roman_in_razboiul_pensiilor_speciale_0_367763559.html